frâncușă

fereastra mea ecranată

desfășoară dreptunghiuri

luminate

decupate

în blocurile de

vis a vis



suficient departe

mă poți întinde

în spațiul rămas

între realitatea lor imediată

și un corp transparent care



foșnește a mătase

miroase a ghimbir

se frânge strident

ca roșul în violet



prin ochi îți lucea ambră

nu auzeam cuvinte

buzele tale aveau o cadență frumoasă



mă gândeam la

tălpi cu care aș strivi struguri

rochii de scos

cozi de despletit



nimic



traversam piețe



sunt doar puncte nevralgice

într-o geometrie a simțurilor

reconfigurată pe dos