3.0

coboram o scară, mă mângâia, apoi și-a înfipt toată mâna în părul meu și nu m-am întors să îi văd fața, doar coboram tot mai adânc, pe net recomandau galeria, 5 stele sau aproape de ele, pereții erau vopsiți în negru și de fiecare dată când îmi zâmbea vedeam, printre dinți, crăpături, același fel de negru, mă gândeam la Veneția și la toți dinții stricați într-un chip neatins, genul acela care bântuie, poate pentru cum mă atingea, mă gândeam la accidente și caroserii sparte de zid, îmi băgase degetele în gură, mușcam până la sânge