blue velvet

un coc lejer curge lumina mierii în șuvițe blonde.
gâdilă umeri,
mângâie cupele lor.

apasă degete ca într-o cocă
mă umple de o spumă alb aerisită, mult mai strălucitoare decât cea de șampon

o pastă gri deschis albastru peste ele
constrictor ca argila

sau abraziv, o catifea tăiată prea din scurt

angel eyes

un început ca gene care picură când se desfac. mâna îi baleia chitara

a căpătat o altă textură aerul, strălucea, umectat, o plasă de cristale

mă mișcam, în câțiva cm cubi, pătrați, nici o geometrie a unui contur

songs that scare children

curg din grădini flori o dâră de detergent. până în stradă
un singur chip, mai multe guri

dacă te-aș desena, nu ai avea ochi să mă vezi

urechi să mă asculți

mâini să mă strângi

doar goluri în care mă sugi
doar guri

ultra sens

igienic, alb ca tartrul care te astupă, corector.

toţi copacii se strâng, acolo unde sunt tăiaţi, roşu concentric şi roşu organic, răni cicatrizate pe viu.

am purtat azi, toată ziua, o bluză albă cu păpuşi. nu din cele ruseşti, deşi glazurată în surprize. unele japoneze, ademenitoare, ca fata din şarpele alb.

sunt cadrele de uşi, strâmbate exagerat.

foarte diluată, fără un contur. să trec dintr-un moment în altul. ieri, azi, alb, negru.

un copil blond seamănă şi cu tine, şi cu mine.
am furat o floare, sărută o cupă de cristal.