11 12

așa cum mă mișc în dimineața asta, ochelari de soare deși plouă, monoideal sub braț, o Ono de noiembrie, sunt una. inegală cu mine.



extaz. o stază exterioară, caut așa ceva.

până la urmă nu putem observa nimic. prezența, chiar și ca observator, modifică obiectul privit, îl face obiectul privit +1.



ploaia asta e doar o pre

viziune a fulgilor de zăpadă

cernind

prin multe guri

liniștea lor albă