3 după 5

intrasem parcă într-un chagall tăiat cu foarfeca și reordonat cubist. toată casa era un labirint, cumva.

camera se întindea între două stele, pe tricoul lui I răsărea prima, era o stea călătoare, a doua era prinsă pe ușa mâzgălită cu acrilic alb.
cand I stătea în fața ei și îmi vorbea, se așezau perpendicular una pe cealaltă, o intersecție din care plecam pe mai multe raze.

visasem la un moment dat că era noapte și pe cerul negru au apărut foarte multe păsări albe, se roteau deasupra și apoi au început să se lipească câte două, câte trei, în niște stele mult mai mari decât celelalte, cu un miez argintiu scânteietor.
un alb opac, egal, compact.
tridimensionale, foarte geometrice, fațetate, ca din stele plane întrepătrunse.

miraculos de frumoase, chiar și în vis.