cherub

în cea de-a șaptea zi, a început să-mi strălucească pielea. se-ntinde umed orbitoare, bătută parcă în oglinzi.

pe pielea mea și-au desenat icoana șapte ochi. în scutul lor sunt nevăzută. mai pură ca un serafim.
este un har.

secera lunii s-a unit în șapte puncte, semn pe frunte. ca un vizor de gheață, translucid. și mai curat decât lacrima ta.
te pot vedea.

limpid, o noapte albă mă ridică în scintilații radiale.
tu astăzi vei primi o floare să îți sărute ghilotina.