uneori când mergem spun ceva și văd cum ți se incleștează maxilarul
e o presiune pe pomeți
o menghină comprimă
e
complicitatea asta între noi
în care ținem
pe rând
control
crește negru înăuntru
și mă întreb cum
poartă albeața celor mai frumoase lucruri imaginate
e o piele transparentă care face ca pleoapa să atârne mai greu
e
o fabricație a mea
probabil asta e singura formă în care se manifestă iubirea
ăsta e felul în care crește
cu degete înfipte în inimă
înfipte în creier
dorința circulă prin tuburi
capilare coronare catodice și analogice
cuplate din periferii
țintă în centru
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment