uneori când mergem spun ceva și văd cum ți se incleștează maxilarul
e o presiune pe pomeți
o menghină comprimă
e
complicitatea asta între noi
în care ținem
pe rând
control
crește negru înăuntru
și mă întreb cum
poartă albeața celor mai frumoase lucruri imaginate
e o piele transparentă care face ca pleoapa să atârne mai greu
e
o fabricație a mea
probabil asta e singura formă în care se manifestă iubirea
ăsta e felul în care crește
cu degete înfipte în inimă
înfipte în creier
dorința circulă prin tuburi
capilare coronare catodice și analogice
cuplate din periferii
țintă în centru
Saturday, April 4, 2020
Subscribe to:
Posts (Atom)