o mie de cocori

luna ii sta la picioare, pe crestet - cununa tintuita in 12 stele. invelita in plasa cristalelor aduse de mare, tesuta din raze de soare. o poveste care imi place - frumoasa fara trup. pe 23.

*

23 - casa de bilete la capatul unui sir de bagaje. fete schimonosite de aburii ridicati de asfalt si nerabdare.
o mie de cocori miros a pudra de ceai, o cuseta in care huruitul metalic al trenului se dizolva in boluri chinezesti.

…

miroase a sare, plaja s-a stins in culcusul ei. o gara.
luna – un rubin taiat in catifeaua noptii. marea neagra se desface in panglici de bronz intinse pana la talpile mele.

*

noaptea in apa
retractila
daca te uiti la ea, nu se mai vede nimic, te lasa pe un piedestal de fiecare data cand pleaca. in jur pluteste intinsa in gol, exuberanta, o imagine stranie - pielea deasupra, un lintoliu alb.

…

furtuna. toate curg intr-un contur diluat, se umple gri. nimic nu incepe si nu se termina niciunde, niciodata.
aurie
lumina dupa si bratele alb orbitoare ale pescarusilor deasupra.
valurile poarta spuma viselor, calatorind balaurul norocului intr-o poveste fara sfarsit.

…

scoicile culese - albe, violet, imperfecte. joaca de-a comoara.
din ce in ce mai departe orizontul, o data cu geana lunii care se ridica.
intinsa lung intre casiopeea, capella, perseu, pleiade.

sa arzi macar intr-una din sapte.