Friday, April 28, 2017

taste the honey, then the knife


o lună de calcar își înfige osul de pește în creierii nopții.

singură în timp ce se mișcă după un paravan translucid ca un câine gaaaaard de care să-mi atârn toate fricile, dantela nostalgiei, ciorapii de mătase și genele false. fără gură, limba îi iese, udă abundent, direct din frunte, e un ochi cameleon.

își picură pe buzele mele lichidul în niște pastile micuțe, pătrate, pe care, înainte de a le înghiți, le dezinfectez și le sărut cu unghii rozcenușiupudrat. în fiecare din ele se leagănă o literă și, uneori, se leagă în cuvinte cu care mă mângâie aseptic de la distanță. din pură plăcere.

aprilie, acidulat ca șampania, vesel, cristalin si abraziv, mă dizolvă într-o cupă vanitoasă până mă umple de găuri în care îndeasă lăcrămioare. ustură, îmi vine să plâng, dar îi zâmbesc strălucitor.

înfige violent în mine lama șoaptelor lui cu o cruzime mai dulce decât mierea de salcâm. descriu un cerc, trandafirie în pasta colorată a fondului de ten, sub ea pielea e o fâșie glasată, albul acela neon al unui cadavru.

nu ne-am atins nici o dată.